2 definiții pentru gomina (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gominá2 vb. refl. A-și pomăda părul cu gomina1. (< fr. /se/ gominer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gominá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. gomineáză

Intrare: gomina (vb.)
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gomina
  • gominare
  • gominat
  • gominatu‑
  • gominând
  • gominându‑
singular plural
  • gominea
  • gominați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gominez
(să)
  • gominez
  • gominam
  • gominai
  • gominasem
a II-a (tu)
  • gominezi
(să)
  • gominezi
  • gominai
  • gominași
  • gominaseși
a III-a (el, ea)
  • gominea
(să)
  • gomineze
  • gomina
  • gomină
  • gominase
plural I (noi)
  • gominăm
(să)
  • gominăm
  • gominam
  • gominarăm
  • gominaserăm
  • gominasem
a II-a (voi)
  • gominați
(să)
  • gominați
  • gominați
  • gominarăți
  • gominaserăți
  • gominaseți
a III-a (ei, ele)
  • gominea
(să)
  • gomineze
  • gominau
  • gomina
  • gominaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)