7 definiții pentru glosem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GLOSEM, gloseme, s. n. (Lingv.) Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii. – Din fr. glossème.
GLOSEM, gloseme, s. n. (Lingv.) Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii. – Din fr. glossème.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
glosem sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr glossème] (Lin) Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii ce poate servi ca suport unei semnificații. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLOSEM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică care, în terminologia glosematică, este capabilă a servi ca suport unei semnificații. [< fr. glossème].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLOSEM s. n. cea mai mică unitate lingvistică capabilă a servi ca suport unei semnificații. (< fr. glossème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GLOSEM ~e n. lingv. Nume dat unității minimale a limbii. /<fr. glosseme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
glosem s. n., pl. gloseme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GLOSEM s. n. (< fr. glossème): cea mai mică unitate lingvistică cu semnificație, în teoria glosematică; ea poate varia în vorbire.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
glosem, glosemesubstantiv neutru
- 1. Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- glossème DEX '09 DEX '98 DN