10 definiții pentru glaucom


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glaucom sn [At: DA ms / P: gla-u-com / Pl: ~uri, ~oame / E: fr glaucome, lat glucom] Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere.

GLAUCÓM, glaucoame, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. [Pl. și: glaucomuri] – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.

GLAUCÓM, glaucomuri, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.

GLAUCÓM s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare și care poate duce la pierderea vederii. – Pronunțat: glau-.

GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde].

GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)

GLAUCÓM ~uri n. Stare patologică constând în creșterea tensiunii intraoculare care provoacă slăbirea vederii. [Sil. glau-] /<fr. glaucome, lat. glaucoma

*glaŭcómă f., pl. e (vgr. gláukoma, d. glaux, bufniță). Med. Turburarea saŭ întunecarea umoriĭ vitroase a ochĭuluĭ, ceĭa ce poate duce la orbire. Se simte durere la tîmplă și deasupra sprinceneĭ, vederea se painjinește și se văd colorile curcubeuluĭ cînd te uițĭ la lumina lămpiĭ, ĭar ochĭu se unflă ca la bufnițe. Se vindecă pin picăturĭ de pilocarpină orĭ pin operațiune. – Ob. glaucom, n. Cp. cu fibromă, diplomă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glaucóm (glau-) s. n., pl. glaucoáme

glaucóm s. n. (sil. glau-), pl. glaucómuri

Intrare: glaucom
glaucom1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: glau-com
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glaucom
  • glaucomul
  • glaucomu‑
plural
  • glaucoame
  • glaucoamele
genitiv-dativ singular
  • glaucom
  • glaucomului
plural
  • glaucoame
  • glaucoamelor
vocativ singular
plural
glaucom2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: glau-com
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glaucom
  • glaucomul
  • glaucomu‑
plural
  • glaucomuri
  • glaucomurile
genitiv-dativ singular
  • glaucom
  • glaucomului
plural
  • glaucomuri
  • glaucomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glaucom

  • 1. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: