giol² sn [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: gioală sf / Pl: ~oale / E: pbl tc čül] 1 (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. 2 (Pfm; îe) A face (sau a da) pui de ~ A câștiga toate arșicele adversarului. 3 (Îae) A fura. 4 (Mol; lpl) Arșice. 5 (Pfm; îe) A da la gioale A lovi la picioare.

GIOL, gioale și gioluri, s. n. (La jocul cu arșice) Numărul de arșice pe care trebuie să-l pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. A face (sau a da) pui de giol = a lua toate arșicele; fig. a șterpeli, a fura. Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578. Nimenea nu știa să dea pui de giol ca dînsul. GHICA, S. 301.

GIOL gioale f. (la jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună fiecare jucător. [Pl. și gioluri] /<turc. cüll

giol n. numărul arșicelor puse în joc: așează giolurile în rând ISP.; a da puiu de giol, a lua toate arșicele; fig. a șterpeli, a fura: să-i dea puiu de giol la inel ISP. [Turc. DJÜL, totalitate].

gĭol n., pl. inuzitat urĭ (turc. ğül și čul, cerga, după Șaĭn. „totalitate”). Munt. Număru de arșice pus la joc de fie-care jucător. A da puĭ de gĭol, a cîștiga toate arșicele, (fig.) a șterpeli, a fura. V. gĭoală.

gioală sf vz giol

gĭoálă f., pl. e (d. gĭol). Rar. Arșic. (Gĭoalele de oaĭe se numesc capre și valorează, la copiĭ, cît 2-3-4 gĭoale de mel. Aceste capre, tocite pe amîndoŭă părțile, găurite și umplute cu plumb, se numesc ichĭ). V. bucoĭ.

giol s. n., pl. gioale

!giol s. n., pl. gioale

giol s. n., pl. gioale/gioluri

GIOALĂ s. v. arșic.

GIOALE s. pl. v. arșice.

gioală s. v. ARȘIC.

gioale s. pl. v. ARȘICE.

giol (-luri), s. n. – La jocul de arșice, cantitatea pe care trebuie să o pună fiecare jucător. Tc. cül „totalitate” (Șeineanu, II, 188). – Der. gioală, s. f. (arșice); giolar, s. m. (jucător bun la arșice); gioli, vb. (a cîștiga cantitatea pusă în joc de fiecare jucător).

gioale s. f. pl. 1. picioare; glezne. 2. arșice.