GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

gin³ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: eg gin] (Teh) Mașină de egrenat bumbacul.

gin² sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: eg gin] Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr.

GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat² de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. – Din engl., fr. gin.

GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în prezența boabelor de ienupăr.

GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].

GIN¹ s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)

gin s. n. (alim.) Băutură cu gust de ienupăr ◊ „Beau cu plăcere «Fanta», «Cola» sau gin tonic, îmi place pizza.” D. 136/95 p. 3 (din engl., fr. gin; DEX, DN3)

GIN ~uri n. (în țările anglo-saxone) Băutură alcoolică fabricată din cereale prin adăugarea boabelor de ienupăr. /<engl., fr. gin

gin m. geniu rău, la Mahomedani: Bosforul desmierdat de a ginilor suflare AL.

gin n. sondă cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile de cegă. [Origină necunoscută].

3) *gin n. (cuv. engl.). Un fel de rachiŭ de cereale fabricat în Anglia și Scoția.

2) *gin m. (ar.). Nume pe care musulmaniĭ îl daŭ unor spirite bune saŭ rele, inferioare îngerilor, dar superioare oamenilor.

gin s. n., (porții; sorturi) pl. ginuri

gin s. n., (sorturi, porții) pl. ginuri

gin (băutură) s. n., (sorturi, porții) pl. ginuri

gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă.