10 definiții pentru gigă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GI s. f. Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză; melodie după care se execută acest dans. ♦ Ultima parte a vechilor suite instrumentale. – Din fr. gigue, it. giga.

GI s. f. Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză; melodie după care se execută acest dans. ♦ Ultima parte a vechilor suite instrumentale. – Din fr. gigue, it. giga.

gi sf [At: DN / E: fr gigue, it giga] 1 Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză. 2 Melodie după care se dansează giga (1). 3 Ultima parte a vechilor suite instrumentale. 4 Vechi instrument cu coarde, asemănător viorii.

GI s.f. 1. Vechi dans vioi în trei timpi, de origine engleză; melodia acestui dans, care se prezintă adesea ca un fragment dintr-o compoziție clasică. ♦ Ultima parte a unei suite instrumentale, urmînd după sarabandă. 2. Vechi instrument cu coarde, asemănător viorii. [< fr. gigue, it. giga, engl. jigg].

GI s. f. 1. vechi dans englez, de origine populară, cu mișcare săltăreață; melodia corespunzătoare. ◊ ultima parte a unei suite instrumentale, după sarabandă. 2. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu spatele bombat. (< fr. gigue, it. giga)

GI f. mai ales art. 1) Vechi dans englezesc executat într-un tempo vioi. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Ultima parte a vechilor suite instrumentale. /<fr. gigue, it. giga, engl. jigg

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gigă (engl. jig; it. giga; fr. gigue [în fr. veche, giguer „a dansa”]) 1. Dans* rapid în măsură 6/8 sau, mai rar, 6/4, practicat la Curtea engl. încă din sec. 16, apoi la cea fr. (sec. 17) fiind utilizată și în operă* (începând cu Lully). Totodată, pătrunde în muzica instr. devenind unul din principalele dansuri ale suitei* preclasice (situat, de obicei, la sfârșit). Răspândită în toată Europa, g. cunoaște două variante mai importante: tipul fr. (ritm, punctat, salturi intervalice mari, formă binară* și scriitură polif.) e cel mai frecvent și a fost cultivat, pe lângă compozitorii fr. (Lully, Destouches, Rameau, Chambonnières), și de Froberger, Händel și Bach; tipul it. (tempo foarte rapid, figurații* numeroase, stil armonic) se întâlnește și la compozitorii it. (Vitali, Corelli, Zipoli) dar și la Bach, Froberger. 2. Instrumente cu coarde și cu arcuș, cunoscute sub această denumire deja în sec. 13, al căror spate era bombat, în contrast cu cel plat al fidulei*.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GÍGĂ (< fr., it.) s. f. Vechi dans popular din Scoția și din Irlanda, cu măsură ternară sau binară, mișcare vioaie și săltăreață, devenit în sec. 17-18 dans de salon; melodia corespunzătoare acestui dans. ♦ (În sec. 17-18) Ultima parte a unei suite instrumentale, urmând după sarabandă.

Intrare: gigă
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gi
  • giga
plural
genitiv-dativ singular
  • gigăi
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gisubstantiv feminin

  • 1. Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Ultima parte a vechilor suite instrumentale. DEX '09 DN
  • 2. Vechi instrument cu coarde, asemănător viorii. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.