4 definiții pentru ghiorțăire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi.

A GHIORȚĂÍ pers. 3 ghiórțăie 1. tranz. pop. fam. (lichide) A înghiți cu lăcomie, producând un sunet caracteristic; a bea cu înghițituri mari, făcând „ghiorț-ghiorț”. 2. intranz. pop. fam. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, provocat de mișcarea gazelor în interior; a face „ghiorț-ghiorț”; a chiorăi. /ghiorț + suf. ~ăi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiorțăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIORȚĂÍ vb. v. chiorăi.

Intrare: ghiorțăire
ghiorțăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiorțăire
  • ghiorțăirea
plural
  • ghiorțăiri
  • ghiorțăirile
genitiv-dativ singular
  • ghiorțăiri
  • ghiorțăirii
plural
  • ghiorțăiri
  • ghiorțăirilor
vocativ singular
plural

ghiorțăi

etimologie:

  • Ghiorț + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09