16 definiții pentru ghințură gințură guzură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghințură1 sf [At: PANȚU, PL.2 / V: (pop) ențură, enzură, ințură, gințură, guzu~ / Pl: ~ri / E: ns cf gențiană] (Bot; pop) Gențiană (Gentiana cruciata excisa, lutea sau punctata).

GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană.

GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană.

GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. Gențiană.

ghințură f. Bot. fierea-pământului: amar ca ghințura. [Rut. GHINDZURA].

ghințúră, dințúră și ințúră f., pl. ĭ (rut. gindzura, bg. sîrb. lincura, d. germ. enzian, it. genziana, d. lat. gentiana). Pop. Gențiană. – La Acad. și Cdr. ghínțură, la Pascu (R. C. 1938, 118) -úră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure

ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHÍNȚURĂ s. v. gențiană.

GHÍNȚURĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

GHINȚURĂ s. (BOT.; Gentiana) gențiană, (reg.) cupe (pl.), ochincea, șerpînță, fierea-pămîntului.

ghințură s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ȚINTAURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghínțură (ghínțuri), s. f. – Gențiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – Var. (d)ințură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca și sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghințúră, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpina până la un metru înălțime și frunze mari, late, de culoare verde-albăstruie, cu flori galbene. Se găsește pe coastele însorite, uneori în zona alpină sau subalpină, din Munții Rodnei. Utilizarea frecventă a rizomului în medicina populară, dar și la prepararea vinurilor amare, a determinat scăderea numerică a plantei. Monument al naturii; plantă ocrotită de lege (Nădișan, 2000: 51; Monumente, 1976: 64). – Formă pop. din gențiană (< lat. gentiana) (DEX); din germ. Gentiana (DER). Cuv. rom. > ucr. gindzura (Miklosich, cf. DER).

Intrare: ghințură
ghințură (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghințură
  • ghințura
plural
  • ghințure
  • ghințurele
genitiv-dativ singular
  • ghințure
  • ghințurei
plural
  • ghințure
  • ghințurelor
vocativ singular
plural
gințură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guzură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghințură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghințură
  • ghințura
plural
  • ghințuri
  • ghințurile
genitiv-dativ singular
  • ghințuri
  • ghințurii
plural
  • ghințuri
  • ghințurilor
vocativ singular
plural

ghințură gințură guzură

etimologie:

  • Cf. gențiană
    surse: DEX '98 DEX '09