8 definiții pentru ghicit (fapt)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHICÍT s. n. Faptul de a ghici.V. ghici.

GHICÍT s. n. Faptul de a ghici.V. ghici.

ghicit1 sn [At: PAMFILE, J. III, 20 / Pl: ~uri / E: ghici] 1-4 Ghicire (1-4). 5 (Îlav) Pe ~e La întâmplare, la noroc. 6 (Îcs) De-a ~ele La întâmplare. 7 (Îacs) Joc de copii.

GHICÍT s. n. Faptul de a ghici; ghicire. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = pe nimerite, la întîmplare, la noroc. – Formă gramaticală: (în loc. adv.) ghicite.

GHICÍT n. v. A GHICI. * Pe ~e la nimereală; la voia întâmplării. /v. a ghici


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghicít s. n. (pl. ghicite în loc. pe ~)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PREZICEREA VIITORULUI. Subst. Ghicit, ghicire, prezicere, prevestire, profeție, prorocire, prorocie (rar), divinație (livr.), oracol (ant.), vaticinație (rar), vaticiniu. Astrologie; capnomanție (rar); ghicit în cărți; cartomanție; chiromanție; dactilomanție (rar); enoptromanție; extispiciu (ant.); geomanție; giromancie; hidromanție; hipomanție; iatromanție; meteoromanție (livr.); necromanție; nefelomancie (livr.); ornitomanție (ant.); pegomanție; piromanție; psihomanție; rabdomanție; teomanție. Ghicitor, cărturăreasă, vidmă (reg.), prezicător, prevestitor, profet, proroc, prorocitor (înv.), vaticinator, vates (ant.), mag, cititor în stele, astrolog, zodier; chiromant; haruspiciu (ant.); necromant; piromant; pitonisă, sibilă. Carte de zodii, zodiac, zodiar, rojdanic, gromovnic, horoscop. Adj. Profetic, prorocesc (înv.), oracular (rar), vaticinant (rar); divinatoriu. Prorocitor, prevestitor. Vb. A ghici, a prevesti, a prezice viitorul, a proroci, a profetiza, a profeți, a vaticina. A da în cărți, a da în bobi, a trage (a întinde, a pune) bobii, a-i da (cuiva) în zodii, a da cu ghiocul, a căta (cuiva) în ghioc, a ghici în palmă, a ghici în cafea, a-i citi (cuiva) în stele. V. destin, posibilitate, viitor, vrăjitorie.

Intrare: ghicit (fapt)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghicit
  • ghicitul
  • ghicitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ghicit
  • ghicitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghicit (fapt)

  • 1. Faptul de a ghici.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi ghici
    surse: DEX '98 DEX '09