O definiție pentru ghibăcit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHIBĂCI, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.
Intrare: ghibăcit
ghibăcit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dibăci, dibăcescverb
popular
Lista completă de definiții se află pe fila -
- Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. DLRLC
-
- 2. A căuta cu stăruință. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căuta
- Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. DLRLC
-
-
- Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. DLRLC
-
etimologie:
- dibaci DEX '09 DEX '98