ghiborț sm [At: ANTIPA, P. 28 / V: ghibort, ghigorț, gubort / Pl: ~i / E: ghiban + boarță] (Iht; reg) 1 Pește de apă dulce, de 15-20 cm, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi Si: bălos, boandriș, bondric, chetricel, chetrar, costris, ghelc (1), ghelmez (2), ghindar, ferezar, jorj, moș, porculean, răspăr, sboraș, vespe, vespere, zborș, zgaroi (Acerina cernua). 2 Morunaș. 3 (Îf ghigorț) Biban.

GHIBORȚ = GHIGORȚ.

GHIBORȚ, ghiborți, s. m. Pește răpitor de apă dulce, de culoare verde-măsline, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigorț s. m.]

GHIBORȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt și cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.

ghibórț (est) și ghigórț^[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș. corectat(ă)

ghibort sm vz ghiborț

ghigorț sm vz ghiborț

gubort sm vz ghiborț

GHIGORȚ, ghigorți, s. m. Pește de apă dulce, răpitor, înrudit cu bibanul, dar avînd ambele aripioare dorsale contopite, una continuînd pe cealaltă (Acerina cernua). Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386.

ghigorț m. Zool. biban: văzu în ciutură un ghigorț ISP. [Origină necunoscută].

ghigórț, V. ghiborț.

ghiborț s. m., pl. ghiborți

ghiborț s. m., pl. ghiborți

ghiborț s. m., pl. ghiborți

GHIBORȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.

GHIBORȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.

GHIGORȚ s. v. baboi, biban.

ghigorț s. v. BIBAN.