O definiție pentru ghibăcire
Explicative DEX
GHIBĂCI, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.
 Intrare: ghibăcire 
  ghibăcire infinitiv lung 
 |  infinitiv lung (IL107)  | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
 Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.    
  arată: 
   dibăci, dibăcescverb  
  popular   
 -   -  Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. DLRLC
 
-  
-  2. A căuta cu stăruință. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căuta-  Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. DLRLC
 
-  
-   -  Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. DLRLC
 
-  
etimologie:
-  dibaci DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.