gherghin sm [At: DAMÉ, T. 183 / V: ghior~ / Pl: ~i / E: nct] 1 (Bot; reg) Păducel (Crataegus monogyna). 2 (Bot; reg) Mărăcine din familia rozacee care face fructe rotunde, de forma unui ghem¹ (1), roșii când sunt coapte (Crataegus monogyna).

gherghín m. (d. gherghină). Păducel.

ghiorghin sm vz gherghin

ghiorghin m. arbust spinos din fam. rozaceelor, cu flori albe frumos mirositoare și cu boabe roșii gustoase (Crathaegus oxyacantha). [Origină necunoscută].

ghĭorghín, ghĭorghínă, V. gherg-.

păducél m., pl. eĭ (lat. *peducellus, var. din pedúculus, păduche, după credința că cine mănîncă fructele luĭ se umple de păduchĭ). Un fel de trandafir sălbatic numit și gheorghin (cratáegus monógyna și oxyacántha), cultivat și pin grădinĭ. O boală care cauzează mare mîncărime la tălpĭ la ceĭ ce umblă cu picĭoarele goale și care se vindecă pin spălăturĭ cu oțet. (Se uzitează și la sing. și la pl.). Pl. Olt. Rîĭe la vite.

gherghin (păducel) s. m., pl. gherghini

gherghin (păducel) s. m., pl. gherghini

gherghin/gheorghin (păducel) s. m., pl. gherghini/gheorghini

gheorghin v. gherghin

GHERGHIN s. v. păducel.

gherghin s. v. PĂDUCEL.

ghiorghin, ghiorghini, s.m. (reg., înv.) arbust spinos din familia rozaceeelor, cu flori albe frumos mirositoare și cu boabe roșii, gustoase.

CRATAEGUS L., GHERGHIN, PĂDUCEL, fam. Rosaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 95 specii, arbori și arbuști înalți cu ramuri spinoase, deseori și trunchiurile. Frunze simple, serate, întregi sau lobate, Complet-penat-nervate, la bază cu stipele. înflorește în mai. Flori hermafrodite, albe, roz sau roșii (pe tip 5, stamine roșietice) în. fascicule sau corimbe, rar solitare. Fructul, drupă falsă, corai sau roz, cu 1-5 sîmburi. Nu este pretențios față de sol, rezistă la secetă și pretenții medii față de lumină.