11 definiții pentru get (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum.

get, ~ă [At: DEX / Pl: geți, ~e / E: fr Getes, lat Getae, -arume] 1 smp Nume dat de greci dacilor. 2-3 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația băștinașă a Daciei.

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. ◊ (Adjectival) Triburi gete. – Din fr. Gétes, lat. Getae, -arum.

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. Persoană aparținînd unui trib tracic, stabilit în Dacia.

GET geți m. mai ales la pl. Nume dat de greci dacilor (în special, celor de pe cursul inferior al Dunării). /<lat. Getae, ~arum, fr. Gétes.

Geți m. pl. cel mai curagios dintre neamurile trace, așezat în România; unde se contopi mai târziu cu Dacii sub Decebal. Geții de lângă Marea-Neagră erau sălbatici și cruzi, murdari, păroși și îmbrăcați în piei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte

get s. m., adj. m., pl. geți; f. sg. gétă, pl. géte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GET s., adj. 1. s. v. dac. 2. adj. v. dac.

GET s., adj. 1. s. dac. (Dacii erau numiți ~i de către greci.) 2. adj. dac, dacic, getic. (Populații ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GEȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Denumire sub care sunt cunoscuți în izvoarele istorice, de la sfârșitul sec. 6 î. Hr., locuitorii autohtoni de neam trac care populau în Antichitate spațiul carpato-dunărean. Numele de g. a fost dat de greci după ce au intrat în contact cu autohtonii din partea sudică și răsăriteană a spațiului carpato-dunărean (zona Dunării de Jos până în Carpați, Dobrogea și S Moldovei). Denumirea apare pentru prima dată în opera lui Herodot (sec. 5 î. Hr.). Începând cu sec. 1 î. Hr., numele de g. apare alternativ cu cel de daci. Geto-dacii sunt creatori ai uneia și aceleiași civilizații materiale și spirituale pe întregul spațiu carpato-dunărean. V. daci; geto-daci.

Intrare: get (s.m.)
get2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • get
  • getul
  • getu‑
plural
  • geți
  • geții
genitiv-dativ singular
  • get
  • getului
plural
  • geți
  • geților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

get, -ă getă

  • 1. (la) plural Nume dat de greci dacilor.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: