GEOFIZICĂ s. f. Știință care se ocupă cu fizica globului terestru (a litosferei, a hidrosferei și a atmosferei). – Pronunțat: ge-o-.

GEOFIZICĂ s.f. Știință care studiază fizica globului terestru. [Gen. -cii. / < fr. géophysique, cf. gr. ge – pămînt, physis – natură].

GEOFIZICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale globului pământesc (fenomenele seismice, magnetice, meteorologice etc.). /<fr. géophysique

geofizic, ~ă [At: MDT / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géophysique] 1 sf Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2 a Care aparține geofizicii (1). 3 a Privitor la geofizică. 4 a Specific geofizicii.

GEOFIZIC, -Ă I. adj. referitor la geofizică. II. s. f. știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. (< fr. géophysique)

geofizică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geofizicii

geofizică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofizicii

geofizică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geofizicii

GEOFIZÍCĂ (< fr. {i}) s. f. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților și fenomenelor fizice ale Pământului, precum și cu cel al legăturilor lor cu structura acestuia, folosind legile fundamentale și metodele de investigație ale fizicii și geologiei. G. cuprinde: magnetometria, radiometria, seismologia, geotermia. ◊ G. aplicată include: prospecțiunile geofizice și g. industrială sau carotajul g. Observațiile geofizice se efectuează atât pe uscat, cât și pe fundul mărilor și oceanelor.