GEOCENTRISM s. n. Concepție potrivit căreia Pământul, considerat imobil, se află în centrul Universului, iar Soarele, planetele și stelele se rotesc în jurul lui; sistem geocentric. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrisme.

geocentrism sn [At: DA ms / P: ge-o~ / E: fr géocentrisme] Concepție potrivit căreia Pământul ar fi centrul imobil al universului, în jurul lui învârtindu-se Soarele și ceilalți aștri.

GEOCENTRISM s. n. Concepție potrivit căreia Pământul ar fi centrul imobil al universului, în jurul lui s-ar învârti Soarele și ceilalți aștri; sistem geocentric. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrisme.

GEOCENTRISM s. n. (În antichitate) Concepție neștiințifică despre pămînt, considerat ca centru imobil al universului, în jurul căruia se învîrtesc soarele și toți ceilalți aștri. N. I. Suvorov a subliniat marea importanță ideologică a luptei împotriva geocentrismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/6. – Pronunțat: ge-o-.

GEOCENTRISM s.n. Concepție neștiințifică potrivit căreia Pămîntul era considerat centrul universului, în jurul căruia s-ar învîrti Soarele și ceilalți aștri. [Cf. fr. géocentrisme].

GEOCENTRISM s. n. veche concepție potrivit căreia Pământul ar fi centrul imobil al universului, în jurul lui învârtindu-se Soarele și celelalte planete; sistem geocentric. (< fr. géocentrisme)

GEOCENTRISM n. Concepție conform căreia Pământul se află în centrul universului, iar Soarele și celelalte corpuri cerești se învârt în jurul lui. /<fr. géocentrisme

geocentrism (desp. ge-o-) s. n.

geocentrism (ge-o-) s. n.

geocentrism s. n. (sil. ge-o-)