geobotanică sfs [At: DN³ / P: ge-o~ / E: fr géobotanique] Disciplină care studiază răspândirea plantelor pe globul pământesc Si : fitogeografie.

GEOBOTANICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul răspîndirii plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. [Pron. ge-o-, gen. -cii. / < fr. géobotanique].

GEOBOTANICĂ f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor în legătură cu factorii de mediu. [Sil. ge-o-] /<fr. géobotanique

geobotanic, ~ă [At: LTR² / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géobotanique] 1 sf Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului pământesc. 2 sf Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 3 a Referitor la geobotanică. 4 a De geobotanică. 5 a Specific geobotanicii.

GEOBOTANIC, -Ă I adj. referitor la geobotanică. II. s. f. ramură a biogeografiei care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. (< fr. géobotanique)

geobotanică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotanicii

geobotanică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotanicii

geobotanică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geobotanicii

GEOBOTANICĂ s. fitogeografie.

GEOBOTANICĂ s. fitogeografie.