6 definiții pentru genic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.

genic1, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: genă + -ic] 1 (Blg) Referitor la gene. 2 Al genelor.

GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.

GÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la gene; al genelor. [Cf. it. genico, fr. génique < gr. genikos – de naștere].

GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr. génique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

génic adj. m., pl. génici; f. sg. génică, pl. génice

Intrare: genic (adj.)
genic (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genic
  • genicul
  • genicu‑
  • genică
  • genica
plural
  • genici
  • genicii
  • genice
  • genicele
genitiv-dativ singular
  • genic
  • genicului
  • genice
  • genicei
plural
  • genici
  • genicilor
  • genice
  • genicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

genic (adj.)

  • 1. biologie Referitor la gene, al genelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: