11 definiții pentru genial

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENIAL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.

GENIAL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.

genial, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 287 / P: ~ni-al / Pl: ~i, ~e / E: fr génial] 1 (D. persoane) Înzestrate cu geniu. 2 (D. însușiri, acțiuni, opere etc.) De geniu.

GENIAL, -Ă, geniali, -e, adj. 1. (Despre persoane) Înzestrat cu geniu. Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic. DEMETRESCU, O. 165. 2. (Despre însușiri, idei, acțiuni, opere) De geniu, creat de un geniu, care dovedește genialitate. O deosebită însemnătate prezintă pentru masele largi de oameni ai muncii studierea genialelor opere ale clasicilor marxism-leninismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Sub această frunte înaltă s-au născut gînduri geniale. STANCU, U.R.S.S. 38. Unii spun că e o lucrare genială. C. PETRESCU, C. V. 242. ◊ (Adverbial) Oricît de genial tăiate ar fi formele unei statui, ea niciodată nu ne va putea reda acele linii moi, pătimașe, calde, care caracterizează un trup frumos, viu. GHEREA, ST. CR. II 50. – Pronunțat: -ni-al.

GENIAL, -Ă adj. Care are geniu; de geniu. [Pron. -ni-al. / < fr. génial, it. geniale].

GENIAL, -Ă adj. care are geniu; de geniu. (< fr. génial, it. geniale)

GENIAL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are geniu; înzestrat cu calități creatoare deosebite. Matematician ~. 2) Care este caracteristic pentru genii; de geniu. Invenție ~ă. Lucrare ~ă. /<fr. génial

*geniál, -ă adj. (lat. genialis). Care depinde de natura persoaneĭ. Care are geniŭ (inteligență superioară): om genial. Care denotă geniu: ideĭe genială. Adv. În mod genial.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

genial (desp. -ni-al) adj. m., pl. geniali; f. genia, pl. geniale

genial (-ni-al) adj. m., pl. geniali; f. genială, pl. geniale

genial adj. m. (sil. -ni-al), pl. geniali; f. sg. genială, pl. geniale

Intrare: genial
genial adjectiv
  • silabație: ge-ni-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genial
  • genialul
  • genialu‑
  • genia
  • geniala
plural
  • geniali
  • genialii
  • geniale
  • genialele
genitiv-dativ singular
  • genial
  • genialului
  • geniale
  • genialei
plural
  • geniali
  • genialilor
  • geniale
  • genialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

genial, geniaadjectiv

  • 1. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic. DEMETRESCU, O. 165. DLRLC
    • format_quote O deosebită însemnătate prezintă pentru masele largi de oameni ai muncii studierea genialelor opere ale clasicilor marxism-leninismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. DLRLC
    • format_quote Sub această frunte înaltă s-au născut gînduri geniale. STANCU, U.R.S.S. 38. DLRLC
    • format_quote Unii spun că e o lucrare genială. C. PETRESCU, C. V. 242. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Oricît de genial tăiate ar fi formele unei statui, ea niciodată nu ne va putea reda acele linii moi, pătimașe, calde, care caracterizează un trup frumos, viu. GHEREA, ST. CR. II 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.