18 definiții pentru gemănare gemanare gemânare gimănare giumănar giumănare giumunare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn.

gemănare sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: gim~, ~mân, ~man~, gium~, giumun~ sf, giumănar sn / Pl: ~nări / E: geamăn + -are] 1 Ramură bifurcată Si: gemănar (5). 2 (Reg) Prăjină care leagă cumpăna unei fântâni de toartele ciuturii. 3 (Reg) O parte a căruței. 4 (Reg; lpl) Cele două brațe ale unei crengi bifurcate. 5 Parte a carului nedefinită mai îndeaproape Si: (pop) lișițe. 6 Bifurcare a unui râu. 7 (Înv) Copită despicată de rumegătoare.

GEMĂNÁRE s. f. (La car) Furculiță (2). – De la geamăn.

GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2).

GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – Din geamăn + suf. -are.

gemănare f. pl.[1] cele două furculițe ale carului: gemănările poartă încă numele de lișițe și de ciorobărițe. [Tras din geamăn].

  1. Mențiunea de pl. este incorectă, forma din exemplu confirmă greșeala. — gall

gemănáre și gĭumînáre f., pl. ărĭ (d. geamăn). Vest. Locu de îmbucare, de ramificare (la un lemn, la un rîŭ). Lemn ca furca. Copită despicată (Biblia 1688). La puțurile cu cumpănă, prăjina de care e legată cĭutura (V. cocîrlă). Țurțur de gheață. Est. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ (în vest lișiță).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri

gemănáre s. f., g.-d. art. gemănării; pl. gemănări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEMĂNÁRE s. v. furculiță.

GEMĂNARE s. (TEHN.) furculiță, (reg.) ciorobăriță, lișiță. (~ la car.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gemânáre, gemânări, s.f. (pop.; de obicei la pl.) 1. furculițele carului sau ale căruței. 2. ramuri bifurcate. 3. bifurcarea unui râu.

Intrare: gemănare
gemănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gemănare
  • gemănarea
plural
  • gemănări
  • gemănările
genitiv-dativ singular
  • gemănări
  • gemănării
plural
  • gemănări
  • gemănărilor
vocativ singular
plural
gemanare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gemânare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gemânare
  • gemânarea
plural
  • gemânări
  • gemânările
genitiv-dativ singular
  • gemânări
  • gemânării
plural
  • gemânări
  • gemânărilor
vocativ singular
plural
gimănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
giumănar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
giumănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
giumunare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gemănare gemanare gemânare gimănare giumănar giumănare giumunare

etimologie:

  • de la geamăn
    surse: DEX '09 DEX '98
  • geamăn + sufix -are.
    surse: DLRM