9 definiții pentru garniță

garniță sf [At: I. IONESCU, D. 527 / V: gâr~ / Pl: ~țe / E: cf bg грьнць, rs горнець, pn garniec, srb grnac, vsl граници] (Mol; Buc) 1 Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. 2 (Îf gâr~) Cofă.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas cilindric de tinichea, uneori smălțuit, mai strîmt în partea de sus, cu care se transportă lapte și alte lichide.

gárniță s. f., g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe

gárniță (gárnițe), s. f. – Cutie, bidon. Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din sl. grŭnĭcĭ.

GARNÍȚĂ ~e f. rar Vas cilindric de tinichea pentru păstrarea și transportarea lichidelor (în special a laptelui). /<sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec

gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn, petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

garníță s. f., g.-d. art. garníței; pl. garníțe

Intrare: garniță
garniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garniță
  • garnița
plural
  • garnițe
  • garnițele
genitiv-dativ singular
  • garnițe
  • garniței
plural
  • garnițe
  • garnițelor
vocativ singular
plural

garniță

  • 1. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: