GARNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

garniță sf [At: I. IONESCU, D. 527 / V: gâr~ / Pl: ~țe / E: cf bg грьнць, rs горнець, pn garniec, srb grnac, vsl граници] (Mol; Buc) 1 Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. 2 (Îf gâr~) Cofă.

GARNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

GARNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas cilindric de tinichea, uneori smălțuit, mai strîmt în partea de sus, cu care se transportă lapte și alte lichide.

GARNIȚĂ ~e f. rar Vas cilindric de tinichea pentru păstrarea și transportarea lichidelor (în special a laptelui). /<sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec

gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn, petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).

gârniță² sn vz garniță

garniță s. f., g.-d. art. garniței; pl. garnițe

garniță s. f., g.-d. art. garniței; pl. garnițe

garniță s. f., g.-d. art. garniței; pl. garnițe

garniță (garnițe), s. f. – Cutie, bidon. Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din sl. grŭnĭcĭ.