13 definiții pentru garant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

garant, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 455 / Pl: ~nți, ~e / E: fr garant] 1-2 smf, a (Persoană sau instituție) care garantează (1) cu anumite bunuri care-i aparțin pentru cineva Si: (pop) chezaș. 3 a (Spc; îs) Puterile ~e Nume dat statelor care au recunoscut actul politic al unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859. 4 (Frm; iuz; îe) A purta ~(ă) A garanta (1).

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană care garantează pentru cineva sau ceva, care răspunde cu averea sa pentru datoria altuia; (învechit) chezaș. Garantul răspunde față de creditori.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

garánt s. m., pl. garánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GARÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant].

GARÁNT, -Ă s. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant)

GARÁNT ~ți m. Persoană sau instituție care dă o garanție. /<fr. garant.

garant m. 1. cel ce răspunde de fapta sa sau de a altuia; 2. Jur. cel ce răspunde de datoria altuia, chezaș.

*garánt, -ă s. și adj. (fr. garant, vfr. guarant, *guerent, d. vgerm. wërento, d. wëren, a garanta, ngerm. gewähren. V. varant). Chezăș, cel ce răspunde de fapta saŭ datoria altuĭa saŭ și de a luĭ.

garánt s. m., pl. garánți

GARANT s. (JUR.) cauțiune, fidejusor, (pop.) chezaș, (înv.) platnic, sodăș. (El este considerat ~ pentru debitor.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează).

Intrare: garant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garant
  • garantul
  • garantu‑
plural
  • garanți
  • garanții
genitiv-dativ singular
  • garant
  • garantului
plural
  • garanți
  • garanților
vocativ singular
  • garantule
  • garante
plural
  • garanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

garant, -ă garant garantă

  • 1. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: chezaș un exemplu
    exemple
    • Garantul răspunde față de creditori.
      surse: DLRLC

etimologie: