6 definiții pentru gang (bandă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gang sn [At: CARAGIALE, S. N. 64 / Pl: ~uri / E: ger Gang] 1 Loc de trecere pe sub boltitura unei case ori pe sub o construcție. 2 Culoar. 3 (Spc; la mine) Galerie subterană.

GANG s.n. (Rar) Bandă organizată de răufăcători; gașcă. [< americ. gang – echipă].

GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gașcă. (< engl., fr. gang)

gang s. n. (americanism) Bandă de răufăcători ◊ „Tot ea a fost amantă de șef de gang (Robinson din «Kid Galhad»), dar și fată de milionar.” R.lit. 23 XI 78 p. 17. ◊ Gang al crimei organizate” R.l. 22 I 85 p. 6; v. și R.lit. 1 XI 79 p. 17; v. și crack, N’drangheta (din engl. americ. gang; cf. fr. gang; DMN 1964, CO; D. Am.; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: gang (bandă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gang
  • gangul
  • gangu‑
plural
  • ganguri
  • gangurile
genitiv-dativ singular
  • gang
  • gangului
plural
  • ganguri
  • gangurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gang (bandă)

  • 1. rar Bandă organizată de răufăcători.
    surse: DN sinonime: gașcă

etimologie: