GAMA, (1) gama, s. m., s. f. 1. S. m. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.). 2. S. f. (Fiz.; în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.

gama [At: DEX / E: fr gamma] 1 smi A treia literă a alfabetului grecesc, adesea folosită ca simbol în matematică, fizică, logică etc. 2 sfi (Fiz; îs) Raze (sau radiație) ~ Radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3 sf Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. 4 sfi Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, egală cu a miliona parte dintr-un oersted.

GAMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.). 2. S. f. (Fiz.; în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.

GAMA s.f. 1. A treia literă a alfabetului grecesc (Γ, γ). 2. Microgram. 3. Unitate de măsură a intensității cîmpului magnetic, egală cu a miliona parte dintr-un oersted. [< fr., gr. gamma].

GAMA s. f. 1. a treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând lui g. 2. unitate de măsură a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiații) ~ = radiație emisă de corpurile radioactive, cu o putere penetrantă foarte mare. (< fr., gr. gamma)

GAMA f. 1) Numele celei de-a treia litere din alfabetul grecesc. 2): Radiație ~ radiație electromagnetică cu o mare putere de pătrundere. /<fr. gamma

gama¹ (literă grecească) s. m., pl. gama; γ, Γ

gama² (unitate de măsură) s. f.; simb. y

gama¹ (unitate de măsură) s. f.; simb. g

gama² (literă grecească) s. m., pl. gama; γ, Γ

gama (fiz.) s. f., simb. γ

GAMA s. (FIZ.) microgram.

gamma, numele celei de-a treia litere a alfabetului grecesc, utilizată în semiografia muzicală a evului mediu, în forma ei majusculă (Γ), ca notație pentru desemnarea celui mai grav dintre sunetele* teoretic considerate (actualul sol* de pe linia întâi în cheia* fa). În nomenclatura atribuită lui Odon de Cluny (sec. 10), pentru succesiunea sunetelor din prima octavă* se foloseau, de la grav spre acut, literele latine cu majuscule A*... G* (la... sol). Cum pentru sunetul suplimentar de sub A (anticul proslambanomenos; v. systema teleion) litera G nu mai era disponibilă, aceasta a fost tradusă în gr., de unde notația Γ și denumirea de gamă*. Această literă, deschizând seria sunetelor utilizate, a dat numele întregii scări. În sistemul de notație al lui Guido d’Arezzo (sec. 11), sunetul se numea gamma ut. A fost și semn de cheie* înaintea apariției cheii sol [v. g. (3)]. V. notație (III), solmizare.

GAMA, Vasco da (c. 1469-1524), navigator și explorator portughez. A descoperit (1497-1498) calea maritimă spre India, ocolind Africa pe la Capul Bunei Speranțe și ajungând la Calicut în 1498. În a doua călătorie (1502-1503), a fundat factoriile portugheze Mozambic și Sofala. Vicerege al Indiilor portugheze (1524).