19 definiții pentru galimatias galimatie galimație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

galimatias sns [At: MAIORESCU, CR. I, 373 / V: (înv) ~ie[1] sf / P: ~ti-as / E: fr galimatias] Vorbire sau scriere confuză. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias.Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

GALIMÁTIAS s. n. Vorbire sau scriere încurcată, confuză. [Pr.: -ti-as.Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

GALIMATIÁS s. n. Vorbire sau scriere confuză, încurcată, de neînțeles. – Pronunțat: -ti-as.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

GALIMÁTIAS s.n. Vorbire sau scriere confuză, greoaie. [Pron. -ti-as, var. galimatie, galimație, s.f.. / < fr. galimatias].

GALIMÁTIAS s. n. vorbire, scriere confuză, ininteligibilă, greoaie. (< fr. galimatias)

GALIMÁTIAS n. Vorbire sau scriere confuză, încurcată. [Sil. -ti-as] /<fr. galimatias

GALIMATÍE s. f. v. galimatias.

GALIMATÍE s. f. v. galimatias.

GALIMATÍE, galimatii, s. f. Vorbire sau scriere confuză. [Var.: galimatiás s. n.] – Fr. galimatias

GALIMATÍE s.f. v. galimatias.

GALIMAȚÍE s.f. v. galimatias.

galimatie f. vorbire încurcată, confuză și seacă (= fr. galimatias).

*galimatíe f. (fr. galimatias, care ar veni de aci: în evu mediŭ, doctoriĭ în teologie care ĭeșeaŭ de la universitatea din Paris se numeaŭ pe lat. galli, cocoșĭ, și disputaŭ foarte mult. Pin anal. cu cuv. crestomatie, s’a zis în glumă gallimathia, știință de cocoș, care cuv., din cauza ĭubiriĭ de dispută, a ajuns la înț. actual. După Șăin. galimatia ar fi le pays des Gavaches, țara muntenilor din Pirineĭ, ZRPh. 1924, 472). Discurs, convorbire, scriere saŭ afacere foarte confuză.

galimátias s. n. (sil. -ti-as)

galimátias s. n. Vorbire sau scriere confuză, greoaie ◊ „[...] în final, [descoperă] într-o fițuică de scandal un «poem» agramat, lipsit de sens, un galimatias oribil, semnat cu propriul său nume de poet consacrat.” R.lit. 2 II 84 p. 22 (din fr. galimatias; DEX, DN3)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GALIMÁTIAS s. n. (< fr. galimatias): vorbire sau scriere confuză, greoaie.

galimatíe s. f., art. galimatía, g.-d. art. galimatíei; pl. galimatíi

Intrare: galimatias
  • silabație: -ti-as
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galimatias
  • galimatiasul
  • galimatiasu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galimatias
  • galimatiasului
plural
vocativ singular
plural
galimatie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galimatie
  • galimatia
plural
  • galimatii
  • galimatiile
genitiv-dativ singular
  • galimatii
  • galimatiei
plural
  • galimatii
  • galimatiilor
vocativ singular
plural
galimație substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galimație
  • galimația
plural
  • galimații
  • galimațiile
genitiv-dativ singular
  • galimații
  • galimației
plural
  • galimații
  • galimațiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galimatias galimatie galimație

  • 1. livresc Vorbire sau scriere greoaie, confuză.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: