20 de definiții pentru galimatias galimatie galimație

galimatias sns [At: MAIORESCU, CR. I, 373 / V: (înv) ~ie[1] sf / P: ~ti-as / E: fr galimatias] Vorbire sau scriere confuză. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias.Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

GALIMÁTIAS s. n. Vorbire sau scriere încurcată, confuză. [Pr.: -ti-as.Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

GALIMATIÁS s. n. Vorbire sau scriere confuză, încurcată, de neînțeles. – Pronunțat: -ti-as.

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimátias s. n. (sil. -ti-as)

GALIMÁTIAS s.n. Vorbire sau scriere confuză, greoaie. [Pron. -ti-as, var. galimatie, galimație, s.f.. / < fr. galimatias].

GALIMÁTIAS s. n. vorbire, scriere confuză, ininteligibilă, greoaie. (< fr. galimatias)

GALIMÁTIAS n. Vorbire sau scriere confuză, încurcată. [Sil. -ti-as] /<fr. galimatias

GALIMATÍE s. f. v. galimatias.

GALIMATÍE s. f. v. galimatias.

GALIMATÍE, galimatii, s. f. Vorbire sau scriere confuză. [Var.: galimatiás s. n.] – Fr. galimatias

galimatíe s. f., art. galimatía, g.-d. art. galimatíei; pl. galimatíi

GALIMATÍE s.f. v. galimatias.

GALIMAȚÍE s.f. v. galimatias.

galimatie f. vorbire încurcată, confuză și seacă (= fr. galimatias).

*galimatíe f. (fr. galimatias, care ar veni de aci: în evu mediŭ, doctoriĭ în teologie care ĭeșeaŭ de la universitatea din Paris se numeaŭ pe lat. galli, cocoșĭ, și disputaŭ foarte mult. Pin anal. cu cuv. crestomatie, s’a zis în glumă gallimathia, știință de cocoș, care cuv., din cauza ĭubiriĭ de dispută, a ajuns la înț. actual. După Șăin. galimatia ar fi le pays des Gavaches, țara muntenilor din Pirineĭ, ZRPh. 1924, 472). Discurs, convorbire, scriere saŭ afacere foarte confuză.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

galimátias s. n. Vorbire sau scriere confuză, greoaie ◊ „[...] în final, [descoperă] într-o fițuică de scandal un «poem» agramat, lipsit de sens, un galimatias oribil, semnat cu propriul său nume de poet consacrat.” R.lit. 2 II 84 p. 22 (din fr. galimatias; DEX, DN3)

GALIMÁTIAS s. n. (< fr. galimatias): vorbire sau scriere confuză, greoaie.

Intrare: galimatias
  • silabisire: -ti-as
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galimatias galimatiasul
plural
genitiv-dativ singular galimatias galimatiasului
plural
vocativ singular
plural
galimatie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galimatie galimatia
plural galimatii galimatiile
genitiv-dativ singular galimatii galimatiei
plural galimatii galimatiilor
vocativ singular
plural
galimație substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galimație galimația
plural galimații galimațiile
genitiv-dativ singular galimații galimației
plural galimații galimațiilor
vocativ singular
plural

galimatias galimatie galimație

  • 1. livresc Vorbire sau scriere greoaie, confuză.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: