10 definiții pentru gălăgios gălăcios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂLĂGIÓS, -OÁSĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face (multă) gălăgie; zgomotos. [Pr.: -gi-os] – Gălăgie + suf. -os.

GĂLĂGIÓS, -OÁSĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face (multă) gălăgie; zgomotos. [Pr.: -gi-os] – Gălăgie + suf. -os.

gălăgios, ~oa a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (rar) ~ăci~ / Pl: ~oși, ~oase / E: gălăgie + -os] Care face multă gălăgie Si: zgomotos.

GĂLĂGIÓS, -OÁSĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face gălăgie; zgomotos. Întoarse capul spre grupul gălăgios de sub nucul cel mare. DUMITRIU, N. 263. Cînd treceam prin sate copii răsăreau la porți, cu păr de cînepă și ochii vii și ne salutau gălăgioși. SADOVEANU, E. 142. Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un rîs gălăgios. REBREANU, R. I 131. ◊ (Adverbial) Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții, gălăgioși. REBREANU, R. II 88. – Pronunțat: -gi-os.

GĂLĂGIÓS1 adv. Cu gălăgie. /gălăgie + suf. ~os

GĂLĂGIÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care face (multă) gălăgie. /gălăgie + suf. ~os

gălăcios, ~oa a vz gălăgios


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gălăgiós (-gi-os) adj. m., pl. gălăgióși; f. gălăgioásă, pl. gălăgioáse

gălăgiós adj. m. (sil. -gi-os), pl. gălăgióși; f. sg. gălăgioásă, pl. gălăgioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂLĂGIÓS adj. v. zgomotos.

GĂLĂGIOS adj. tumultuos, turbulent, zgomotos. (O ceată ~; manifestație ~.)

Intrare: gălăgios
gălăgios adjectiv
  • silabație: -gi-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălăgios
  • gălăgiosul
  • gălăgiosu‑
  • gălăgioa
  • gălăgioasa
plural
  • gălăgioși
  • gălăgioșii
  • gălăgioase
  • gălăgioasele
genitiv-dativ singular
  • gălăgios
  • gălăgiosului
  • gălăgioase
  • gălăgioasei
plural
  • gălăgioși
  • gălăgioșilor
  • gălăgioase
  • gălăgioaselor
vocativ singular
plural
gălăcios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gălăgios gălăcios

  • 1. Care face (multă) gălăgie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zgomotos 4 exemple
    exemple
    • Întoarse capul spre grupul gălăgios de sub nucul cel mare. DUMITRIU, N. 263.
      surse: DLRLC
    • Cînd treceam prin sate copii răsăreau la porți, cu păr de cînepă și ochii vii și ne salutau gălăgioși. SADOVEANU, E. 142.
      surse: DLRLC
    • Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un rîs gălăgios. REBREANU, R. I 131.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții, gălăgioși. REBREANU, R. II 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gălăgie + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09