18 definiții pentru gârniță gârneață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica.

gârniță1 sf [At: MSS., ap. TDRG / V: ~neață, ~rli~ / A și: ~niță / Pl: ~țe / E: bg граница, srb granica] 1 (Înv; sst) Carpen. 2 Arbore mic înrudit cu stejarul, cu trunchiul drept, a cărui scoarță are un strat solzos la exterior, cu frunze mari, lungi, fără pețiol, și al cărui fruct este numit „ghindă” (Quercus frainetto). 3 (Pop) Stejar. 4 (Reg; îf ~rli~) Specie de cer1, cu fructul aripat. 5 (Reg; îf ~rli~) Fructul gârniței (4) care se dă cu lapte la porcii umflați în gât. corectată

GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., scr. granica.

GÂRNIȚĂ ~e f. Arbore asemănător cu stejarul, dar cu frunzele lungi, fără pețiol (care crește, mai ales, la șes și la poalele munților), folosit în construcții. [Var. gârneață] /<bulg., sb. granica

gârniță f. soiu de stejar, formează păduri sau dumbrăvi mai cu seamă în regiunea șesurilor (Quercus conferta). [Serb. GRANIȚA]. V. gorun.

GÂRNEÁȚĂ s. f. v. gârniță.

GÂRNEÁȚĂ s. f. v. gârniță.

GÎRNEÁȚĂ, gîrnețe, s. f. (Mold.) Gîrniță. O gîrneață subțire se clătina încet. SADOVEANU, O. III 356. [În pădure] domină gîrneața și fagul. I. IONESCU, P. 492. – Pronunțat: -nea-.

GÎ́RNIȚĂ, gîrnițe, s. f. (Regional) Varietate de stejar care crește mai ales la șes, formînd păduri întinse (Quercus frainetto); gîrneață. Ioviță, Fecioraș de văduviță, Ce umblă pe sub gîrniță. PĂSCULESCU, L. P. 256.

gârneț n. Mold. gârniță: începe a ciocârti un gârneț de stejar CR. [V. gârniță].

gîrneáță f., pl. ețe și gî́rniță (vest) f., pl. e (bg. granica, un fel de stejar, poate d. grana, dim. granka, ramură; sîrb. granica. V. crangă, gorun). Un fel de stejar îndesat și rămuros (quercus conferta).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe

gârniță/gârneáță s. f., g.-d. art. gârniței/gârnéței; pl. gârnițe/gârnéțe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîrníță (gấrnițe), s. f. – Varietate de stejar (Quercus conferta). – Var. gîrneț, gîrneață. Bg., sb. granica (Cihac, II, 117; Conev 49; DAR), cf. gorun.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GÂRNÍȚĂ (< bg., scr.) s. f. Arbore din familia fagaceelor, cu frunze penat-lobate, sesile, păroase pe dos, lungi de 20-40 cm și cu fruct (ghindă) mic, cilindric (Quercus frainetto). Formează păduri pure sau în amestec cu cerul1, în regiunile de câmpie și de dealuri, pe soluri compacte. Are lemn tare, rezistent folosit în construcții.

Quercus frainetto Ten. (syn. Q conferta Kit.), « Gîrniță ». Specie la care cupușoarele au solzii lipiți, iar pe margini sînt lung-păroase. Frunze alungite, invers-ovate, pînă la 20 cm lungime, 7 cm lățime, cu lobi întregi sau subulați, la bază cu 2 urechi mari, de obicei dispuse mai multe la vîrful ramurilor, partea superioară în tinerețe pubescentă, apoi glabră, cea inferioară păroasă, surie. Arbore pînă la 40 m înălțime, coroană rotundă. Tulpină dreaptă, scoarța formează devreme un ritidom adînc, solzos, lujeri tomentoși sau pubescenți, muguri pubescenți.

Intrare: gârniță
gârniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârniță
  • gârnița
plural
  • gârnițe
  • gârnițele
genitiv-dativ singular
  • gârnițe
  • gârniței
plural
  • gârnițe
  • gârnițelor
vocativ singular
plural
gârneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârneață
  • gârneața
plural
  • gârnețe
  • gârnețele
genitiv-dativ singular
  • gârnețe
  • gârneței
plural
  • gârnețe
  • gârnețelor
vocativ singular
plural
gârneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârneață
  • gârneața
plural
  • gârnețe
  • gârnețele
genitiv-dativ singular
  • gârnețe
  • gârneței
plural
  • gârnețe
  • gârnețelor
vocativ singular
plural

gârniță gârneață

  • 1. regional Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gârneață attach_file un exemplu
    exemple
    • Ioviță, Fecioraș de văduviță, Ce umblă pe sub gîrniță. PĂSCULESCU, L. P. 256.
      surse: DLRLC

etimologie:

gârneață gârniță

  • exemple
    • O gîrneață subțire se clătina încet. SADOVEANU, O. III 356.
      surse: DLRLC
    • [În pădure] domină gîrneața și fagul. I. IONESCU, P. 492.
      surse: DLRLC

etimologie: