8 definiții pentru gârliță (gâscă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons).Et. nec.

GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons).Et. nec.

gârliță2 sf [At: CANTEMIR, IST. 377 / V: (reg) ~rbi~ / Pl: ~țe / E: bg огърлица, cf srb ògrlica] 1 (Înv) Lanț de fier cu care se legau de gât condamnații. 2 Boală la porci care se manifestă prin umflarea gâtului. 3 Gâscă sălbatică ce trece pe la noi toamna și primăvara în stoluri foarte mari și are carnea gustoasă (Anser albifrons). 4 Gâscă sălbatică mică și rară pe la noi (Anser minutus). corectată

GÂRLÍȚĂ ~e f. Gâscă sălbatică de culoare cenușie, cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.

GÎRLIȚĂ2, gîrlițe, s. f. (Mold.) Specie de gîscă sălbatică trăind în stoluri foarte mari, care străbat țara noastră toamna și primăvara (Anser albifrons). Chemările gîrlițelor și zbucnirile lor de aripi se prelungeau în lungul Prutului pînă la mare depărtare. SADOVEANU, F. J. 431. Era țipătul gîștelor mici sălbatice care se cheamă gîrlițe. id. P. M. 245.

gî́rliță f., pl. e (dim. d. gîrlă, adică „gît, guler”). Zgardă de fer care se punea criminalilor (V. butuc). Un fel de gîscă de coloare închisă și c’o pată albă’n frunte (anser albifrons).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gârliță (zool. ) s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîrlíță (-țe), s. f.1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GÂRLÍȚĂ s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu penaj cenușiu, alburie pe piept și cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă (Anser albifrons). În România sosește în octombrie, rămânând în timpul iernilor blânde.

Intrare: gârliță (gâscă)
gârliță2 ('---) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârliță
  • gârlița
plural
  • gârlițe
  • gârlițele
genitiv-dativ singular
  • gârlițe
  • gârliței
plural
  • gârlițe
  • gârlițelor
vocativ singular
plural

gârliță (gâscă)

  • 1. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Chemările gîrlițelor și zbucnirile lor de aripi se prelungeau în lungul Prutului pînă la mare depărtare. SADOVEANU, F. J. 431.
      surse: DLRLC
    • Era țipătul gîștelor mici sălbatice care se cheamă gîrlițe. SADOVEANU, P. M. 245.
      surse: DLRLC

etimologie: