35 de definiții pentru gânguri gângura gongăi gongăni gongoni gungăni gangura gănguri gonguri gunguni gungura gunguri

gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă

GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)

A GÂNGURÍ ~ésc intranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoțând sunete puțin articulate. 2) (despre porumbei și turturele) A scoate sunete prelungi și repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.

gângurì v. 1. a gângăvì, de copiii cei mici: mă alintam la sânu-i gângurind CR.; fig. cartea unde odată am gângurit CR.; 2. a curge încet: apa gângurește. [Onomatopee]. V. gungurì.

GUNGUNÍ vb. IV. v. gânguri.

GUNGURÍ vb. IV. v. gânguri.

GÎNGURÍ, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: găngurí (CREANGĂ, A. 35), gongurí (ISPIRESCU, la TDRG), gunguní (ODOBESCU, S, III 35), gungurí vb. IV, gungurá (La TDRG) vb. I.

GONGONÍ vb. v. grunguni, gurlui.

gongănì v. 1. a găngăni; 2. a gunguri. [Onomatopee].

gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].

gîngurésc și -réz, V. gunguresc.

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gângurí vb., ind. prez. 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 sg. și pl. gângureáscă

GÎNGURI vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)

gongoni vb. v. GRUNGUNI. GURLUI.

Intrare: gânguri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gânguri
  • gângurire
  • gângurit
  • gânguritu‑
  • gângurind
  • gângurindu‑
singular plural
  • gângurește
  • gânguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gânguresc
(să)
  • gânguresc
  • gânguream
  • gângurii
  • gângurisem
a II-a (tu)
  • gângurești
(să)
  • gângurești
  • gângureai
  • gânguriși
  • gânguriseși
a III-a (el, ea)
  • gângurește
(să)
  • gângurească
  • gângurea
  • gânguri
  • gângurise
plural I (noi)
  • gângurim
(să)
  • gângurim
  • gânguream
  • gângurirăm
  • gânguriserăm
  • gângurisem
a II-a (voi)
  • gânguriți
(să)
  • gânguriți
  • gângureați
  • gângurirăți
  • gânguriserăți
  • gânguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gânguresc
(să)
  • gângurească
  • gângureau
  • gânguri
  • gânguriseră
gângura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gongoni
  • gongonire
  • gongonit
  • gongonitu‑
  • gongonind
  • gongonindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gongonește
(să)
  • gongonească
  • gongonea
  • gongoni
  • gongonise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gongonesc
(să)
  • gongonească
  • gongoneau
  • gongoni
  • gongoniseră
gungăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gănguri
  • găngurire
  • găngurit
  • gănguritu‑
  • găngurind
  • găngurindu‑
singular plural
  • găngurește
  • gănguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gănguresc
(să)
  • gănguresc
  • gănguream
  • găngurii
  • găngurisem
a II-a (tu)
  • găngurești
(să)
  • găngurești
  • găngureai
  • gănguriși
  • gănguriseși
a III-a (el, ea)
  • găngurește
(să)
  • găngurească
  • găngurea
  • gănguri
  • găngurise
plural I (noi)
  • găngurim
(să)
  • găngurim
  • gănguream
  • găngurirăm
  • gănguriserăm
  • găngurisem
a II-a (voi)
  • gănguriți
(să)
  • gănguriți
  • găngureați
  • găngurirăți
  • gănguriserăți
  • gănguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gănguresc
(să)
  • găngurească
  • găngureau
  • gănguri
  • gănguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguni
  • gungunire
  • gungunit
  • gungunitu‑
  • gungunind
  • gungunindu‑
singular plural
  • gungunește
  • gunguniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungunesc
(să)
  • gungunesc
  • gunguneam
  • gungunii
  • gungunisem
a II-a (tu)
  • gungunești
(să)
  • gungunești
  • gunguneai
  • gunguniși
  • gunguniseși
a III-a (el, ea)
  • gungunește
(să)
  • gungunească
  • gungunea
  • gunguni
  • gungunise
plural I (noi)
  • gungunim
(să)
  • gungunim
  • gunguneam
  • gungunirăm
  • gunguniserăm
  • gungunisem
a II-a (voi)
  • gunguniți
(să)
  • gunguniți
  • gunguneați
  • gungunirăți
  • gunguniserăți
  • gunguniseți
a III-a (ei, ele)
  • gungunesc
(să)
  • gungunească
  • gunguneau
  • gunguni
  • gunguniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguri
  • gungurire
  • gungurit
  • gunguritu‑
  • gungurind
  • gungurindu‑
singular plural
  • gungurește
  • gunguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunguresc
(să)
  • gunguresc
  • gunguream
  • gungurii
  • gungurisem
a II-a (tu)
  • gungurești
(să)
  • gungurești
  • gungureai
  • gunguriși
  • gunguriseși
a III-a (el, ea)
  • gungurește
(să)
  • gungurească
  • gungurea
  • gunguri
  • gungurise
plural I (noi)
  • gungurim
(să)
  • gungurim
  • gunguream
  • gungurirăm
  • gunguriserăm
  • gungurisem
a II-a (voi)
  • gunguriți
(să)
  • gunguriți
  • gungureați
  • gungurirăți
  • gunguriserăți
  • gunguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gunguresc
(să)
  • gungurească
  • gungureau
  • gunguri
  • gunguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gonguri
  • gongurire
  • gongurit
  • gonguritu‑
  • gongurind
  • gongurindu‑
singular plural
  • gongurește
  • gonguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gonguresc
(să)
  • gonguresc
  • gonguream
  • gongurii
  • gongurisem
a II-a (tu)
  • gongurești
(să)
  • gongurești
  • gongureai
  • gonguriși
  • gonguriseși
a III-a (el, ea)
  • gongurește
(să)
  • gongurească
  • gongurea
  • gonguri
  • gongurise
plural I (noi)
  • gongurim
(să)
  • gongurim
  • gonguream
  • gongurirăm
  • gonguriserăm
  • gongurisem
a II-a (voi)
  • gonguriți
(să)
  • gonguriți
  • gongureați
  • gongurirăți
  • gonguriserăți
  • gonguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gonguresc
(să)
  • gongurească
  • gongureau
  • gonguri
  • gonguriseră
verb (VT201)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gungura
  • gungurare
  • gungurat
  • gunguratu‑
  • gungurând
  • gungurându‑
singular plural
  • gungurea
  • gungurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungurez
(să)
  • gungurez
  • gunguram
  • gungurai
  • gungurasem
a II-a (tu)
  • gungurezi
(să)
  • gungurezi
  • gungurai
  • gungurași
  • gunguraseși
a III-a (el, ea)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungura
  • gungură
  • gungurase
plural I (noi)
  • gungurăm
(să)
  • gungurăm
  • gunguram
  • gungurarăm
  • gunguraserăm
  • gungurasem
a II-a (voi)
  • gungurați
(să)
  • gungurați
  • gungurați
  • gungurarăți
  • gunguraserăți
  • gunguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungurau
  • gungura
  • gunguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gangura
  • gangurare
  • gangurat
  • ganguratu‑
  • gangurând
  • gangurându‑
singular plural
  • gangurea
  • gangurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gangurez
(să)
  • gangurez
  • ganguram
  • gangurai
  • gangurasem
a II-a (tu)
  • gangurezi
(să)
  • gangurezi
  • gangurai
  • gangurași
  • ganguraseși
a III-a (el, ea)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangura
  • gangură
  • gangurase
plural I (noi)
  • gangurăm
(să)
  • gangurăm
  • ganguram
  • gangurarăm
  • ganguraserăm
  • gangurasem
a II-a (voi)
  • gangurați
(să)
  • gangurați
  • gangurați
  • gangurarăți
  • ganguraserăți
  • ganguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangurau
  • gangura
  • ganguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gânguri gângura gângurire gongăi gongăneală gongăni gongănire gongoni gungăni gungănire gangura gănguri gonguri gunguni gungura gunguri gungurire

  • 1. intranzitiv tranzitiv (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopeltivi știorlâcăi 4 exemple
    exemple
    • Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95.
      surse: DLRLC
    • (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270.
      surse: DLRLC
    • figurat Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gurlui (vb.) ugui un exemplu
    exemple
    • Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253.
      surse: DLRLC

etimologie: