7 definiții pentru gângăvit (adj.) gângăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.

GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.

gângăvit2, ~ă [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: it2 / Pl: ~iți, ~e / E: gângăvi] 1-2 smf, a Gângav (1-2).

GÎNGĂVÍT, -Ă, gîngăviți, -te, adj. (Rar) Gîngav. Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. ◊ (Adverbial) Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. – Variantă: (rar) gîngăít, -ă (DELAVRANCEA, la TDRG) adj.

gîngăvít, -ă adj. (d. gîngăvesc). Gîngav. Adv. A vorbi gîngăvit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂNGĂVÍT adj., s. v. bâlbâit.

GÎNGĂVIT adj., s. bîlbîit, gîngav, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) țîntav. (Un om ~.)

Intrare: gângăvit (adj.)
gângăvit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitul
  • gângăvitu‑
  • gângăvi
  • gângăvita
plural
  • gângăviți
  • gângăviții
  • gângăvite
  • gângăvitele
genitiv-dativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitului
  • gângăvite
  • gângăvitei
plural
  • gângăviți
  • gângăviților
  • gângăvite
  • gângăvitelor
vocativ singular
plural
gângăit adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăit
  • gângăitul
  • gângăitu‑
  • gângăi
  • gângăita
plural
  • gângăiti
  • gângăitii
  • gângăite
  • gângăitele
genitiv-dativ singular
  • gângăit
  • gângăitului
  • gângăite
  • gângăitei
plural
  • gângăiti
  • gângăitilor
  • gângăite
  • gângăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gângăvit (adj.) gângăit

  • exemple
    • Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gângăvi
    surse: DEX '98 DEX '09