8 definiții pentru gâlgâit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi.

GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi.

gâlgâit sn [At: PAS, Z. I, 76 / Pl: ~uri / E: gâlgâi] 1-2 Gâlgâire (1-2) Si: (reg) gălgăuț. 3 (Rar; d. apă care fierbe, magmă) Clocotire.

GÂLGÂÍT n. 1) v. A GÂLGÂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un lichid care gâlgâie; bolboroseală. /v. a gâlgâi

GÎLGÎÍT s. n. Gîlgîire, gîlgîitură. [Fetele] se schimbau și nu mai era neastîmpăr în ele și nu mai răsuna rîsid lor ca un gîlgîit de izvor. PAS, Z. I 221. Văzduhul era liniștit și umed, iar stelele străluceau vioaie... În pacea șesului, se auzea slab gîlgîitul vadurilor Moldovei. SADOVEANU, O. I 57. Gîlgîitul șopotitor al ochiurilor neliniștea pe cei mai mulți. D. ZAMFIRESCU, R. 122.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLGÂÍT s. gâlgâială, gâlgâire, gâlgâitură.

GÎLGÎIT s. gîlgîială, gîlgîire, gîlgîitură.

Intrare: gâlgâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitul
  • gâlgâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâlgâit (s.n.)

  • exemple
    • [Fetele] se schimbau și nu mai era neastîmpăr în ele și nu mai răsuna rîsul lor ca un gîlgîit de izvor. PAS, Z. I 221.
      surse: DLRLC
    • Văzduhul era liniștit și umed, iar stelele străluceau vioaie... În pacea șesului, se auzea slab gîlgîitul vadurilor Moldovei. SADOVEANU, O. I 57.
      surse: DLRLC
    • Gîlgîitul șopotitor al ochiurilor neliniștea pe cei mai mulți. D. ZAMFIRESCU, R. 122.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gâlgâi
    surse: DEX '98 DEX '09