13 definiții pentru gâgâire
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
GÂGÂIRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi.
GÂGÂIRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gâgâire sf [At: CONTEMPORANUL II, 145 / V: găgăi~, gâgăi~, gugăi~ / Pl: ~ri / E: gâgâi] 1 (D. gâște, rațe) Producere de sunete caracteristice speciei Si: gâgâit1 (1). 2 Gâgâit1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găgăire sf vz gâgâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâgăire sf vz gâgâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugăire1 sf vz gâgâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂGĂIRE s. f. v. gîgîire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎGÎIRE, gîgîiri, s. f. Acțiunea de a gîgîi și rezultatul ei. (Atestat în forma găgăire) Stoluri de gîște sălbatice treceau din cînd în cînd prin înălțime, chemîndu-se cu găgăiri muzicale. SADOVEANU, Z. C. 182. – Variantă: găgăire s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gâgâire s. f., g.-d. art. gâgâirii; pl. gâgâiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!gâgâire s. f., g.-d. art. gâgâirii; pl. gâgâiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gâgâire/găgăire s. f., g.-d. art. gâgâirii/găgăirii; pl. gâgâiri/găgăiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
găgăire v. gâgâire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
GÂGÂIRE s. v. gâgâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎGÎIRE s. gîgîit, gîgîitură. (~ unei gîște.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gâgâire, gâgâirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stoluri de gîște sălbatice treceau din cînd în cînd prin înălțime, chemîndu-se cu găgăiri muzicale. SADOVEANU, Z. C. 182. DLRLC
-
etimologie:
- gâgâi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.