5 definiții pentru gâdilat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâdilat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: gâdila] 1 Supus gâdilării. 2 (Fig) Lingușit.

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÎDILÁ, gî́dil, vb. I. Tranz. 1. A atinge ușor cu vîrful degetelor anumite părți ale corpului, provocînd o senzație particulară, de obicei însoțită de rîs. Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ Refl. A fi sensibil la atingeri de felul descris mai sus, a nu suporta senzația provocată de ele. 2. A excita în mod plăcut. Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. – Variante: gîdelí (NEGRUZZI, la TDRG), gîdilí (ALECSANDRI, T. I 337) vb. IV.

A GÂDILÁ gâdil tranz. A supune unor atingeri ușoare cu vârful degetelor pe anumite părți ale corpului (subsuori, tălpi etc.), producând o senzație specifică, de obicei însoțită de râs, prin excitarea nervilor senzitivi. /<bulg. gădel mi je


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: gâdilat (part.)
gâdilat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilat
  • gâdilatul
  • gâdilatu‑
  • gâdila
  • gâdilata
plural
  • gâdilați
  • gâdilații
  • gâdilate
  • gâdilatele
genitiv-dativ singular
  • gâdilat
  • gâdilatului
  • gâdilate
  • gâdilatei
plural
  • gâdilați
  • gâdilaților
  • gâdilate
  • gâdilatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâdila gâdilare gâzuli ghidila ghidili gâdeli gâdili

  • 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141.
      surse: DLRLC
    • Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flata attach_file un exemplu
    exemple
    • Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba bulgară gădel mi je „mă gâdilă”
    surse: DEX '98 DEX '09