13 definiții pentru gâdilătură gâdilitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâdilătu sf [At: COSTINESCU / V: ~ilit~ / Pl: ~ri / E: gâdila + -tură] 1 Gâdilare (1). 2 Senzație particulară produsă cuiva prin gâdilare (1). 3 (Pex) Provocare a râsului fără voie prin gâdilare (1) Si: gâdilici (1).

GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Gâdilare; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură.

GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură.

gâdilitu sf vz gâdilătură

GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură.

GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură.

GÎDILĂTÚRĂ, gîdilături, s. f. Senzație provocată prin gîdilare. Senzația reală că sînt privit îmi pare ca un fel de gîdilătură. CAMIL PETRESCU, U. N. 420. – Variantă: gîdilitúră s. f.

GÎDILITÚRĂ s. f. v. gîdilătură.

gădilătură f. 1. acțiunea de a gădilà; 2. efectul gădilării; 3. fig. impresiune plăcută.

gîdilătúră f., pl. ĭ. Vest. Rezultatu gîdilăriĭ. – În est gîdilitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri

gâdilătúră s. f., g.-d. art. gâdilătúrii; pl. gâdilătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂDILĂTÚRĂ s. v. gâdilare.

GÎDILĂTU s. gîdilare, gîdilat.

Intrare: gâdilătură
gâdilătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilătu
  • gâdilătura
plural
  • gâdilături
  • gâdilăturile
genitiv-dativ singular
  • gâdilături
  • gâdilăturii
plural
  • gâdilături
  • gâdilăturilor
vocativ singular
plural
gâdilitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilitu
  • gâdilitura
plural
  • gâdilituri
  • gâdiliturile
genitiv-dativ singular
  • gâdilituri
  • gâdiliturii
plural
  • gâdilituri
  • gâdiliturilor
vocativ singular
plural

gâdilătură gâdilitură

  • 1. Senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: gâdilare gâdilat (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Senzația reală că sînt privit îmi pare ca un fel de gîdilătură. CAMIL PETRESCU, U. N. 420.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gâdila + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09