opțiuni
  • info

9 definiții pentru gângăvit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGĂVIT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.

GÂNGĂVIT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.

gângăvit2, ~ă [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: ~ăit2 / Pl: ~iți, ~e / E: gângăvi] 1-2 smf, a Gângav (1-2).

gângăit2, ~ă a vz gângăvit2

GÎNGĂIT, -Ă adj. v. gîngăvit.

GÎNGĂVIT, -Ă, gîngăviți, -te, adj. (Rar) Gîngav. Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. ◊ (Adverbial) Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. – Variantă: (rar) gîngăit, -ă (DELAVRANCEA, la TDRG) adj.

gîngăvít, -ă adj. (d. gîngăvesc). Gîngav. Adv. A vorbi gîngăvit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gângăvit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂNGĂVIT adj., s. v. bâlbâit.

GÎNGĂVIT adj., s. bîlbîit, gîngav, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) țîntav. (Un om ~.)

Intrare: gângăvit (adj.)
gângăvit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitul
  • gângăvitu‑
  • gângăvită
  • gângăvita
plural
  • gângăviți
  • gângăviții
  • gângăvite
  • gângăvitele
genitiv-dativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitului
  • gângăvite
  • gângăvitei
plural
  • gângăviți
  • gângăviților
  • gângăvite
  • gângăvitelor
vocativ singular — —
plural — —
gângăit adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăit
  • gângăitul
  • gângăitu‑
  • gângăită
  • gângăita
plural
  • gângăiti
  • gângăitii
  • gângăite
  • gângăitele
genitiv-dativ singular
  • gângăit
  • gângăitului
  • gângăite
  • gângăitei
plural
  • gângăiti
  • gângăitilor
  • gângăite
  • gângăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gângăvit, gângăvităadjectiv

  • 1. adesea substantivat Gângav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gângav
    • format_quote Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. DLRLC
etimologie:
  • vezi gângăvi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.