O definiție pentru fărmăcare

Explicative DEX

FĂRMĂCA vb. I v. fermeca.

Intrare: fărmăcare
fărmăcare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcare
  • fărmăcarea
plural
  • fărmăcări
  • fărmăcările
genitiv-dativ singular
  • fărmăcări
  • fărmăcării
plural
  • fărmăcări
  • fărmăcărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fermeca, farmecverb

  • 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. DLRLC
    • format_quote Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. DLRLC
    • format_quote Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. DLRLC
  • 2. în basme în superstiții A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vrăji
    • format_quote Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. DLRLC
etimologie:
  • farmec DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.