O definiție pentru fărmăcare
Explicative DEX
FĂRMĂCA vb. I v. fermeca.
Intrare: fărmăcare
fărmăcare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fermeca, farmecverb
- 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. DLRLC
- Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. DLRLC
- Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. DLRLC
-
- 2. A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vrăji
- Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. DLRLC
-
etimologie:
- farmec DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.