8 definiții pentru fuzibil (s.m.)

Explicative DEX

FUZIBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible.

FUZIBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible.

fuzibil, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 319 / S și: fusi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr fusible] 1 a (D. metale) Care poate fi topit (ușor). 2 sm Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis.

FUZIBIL, -Ă I adj. (despre metale) care se poate topi ușor. II. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat. (< fr. fusible)

FUZIBIL1 ~i m. Element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește la un curent mai mare decât cel admis. /<fr. fusible

Ortografice DOOM

fuzibil2 s. m., pl. fuzibili

fuzibil2 s. m., pl. fuzibili

fuzibil adj. m., s. m., pl. fuzibili; f. sg. fuzibilă, pl. fuzibile

Sinonime

BUȘON FUZIBIL s. (FIZ.) patron.

Intrare: fuzibil (s.m.)
fuzibil2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuzibil
  • fuzibilul
  • fuzibilu‑
plural
  • fuzibili
  • fuzibilii
genitiv-dativ singular
  • fuzibil
  • fuzibilului
plural
  • fuzibili
  • fuzibililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuzibil, fuzibilisubstantiv masculin

  • 1. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.