opțiuni
  • info

8 definiții pentru furător (adj.)

Explicative DEX

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. (Rar) Care fură. 2. S. m. și f. Hoț. – Fura + suf. -ător.

furător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. II, 400 / Pl: ~i, ~oare / E: fura + -ător] 1 a (Șfg; rar) Care fură (1). 2 smf Hoț. 3 (Ent; reg; îc) ~-de-foc Molie (Oniscus murarius).

FURĂTOR I. adj. verb. FURA Care fură. II. sm. Maram. Hoț.

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător.

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. Noi nu sîntem furători de boi, Nici mocani furători de cai. SEVASTOS, N. 116. corectat(ă)

Ortografice DOOM

furător (rar) adj. m., s. m., pl. furători; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoare

furător (rar) adj. m., s. m., pl. furători; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoare

furător adj. m., s. m., pl. furători; f. sg. și pl. furătoare

Intrare: furător (adj.)
furător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furător
  • furătorul
  • furătoru‑
  • furătoare
  • furătoarea
plural
  • furători
  • furătorii
  • furătoare
  • furătoarele
genitiv-dativ singular
  • furător
  • furătorului
  • furătoare
  • furătoarei
plural
  • furători
  • furătorilor
  • furătoare
  • furătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furător, furătoareadjectiv

  • 1. rar Care fură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fura + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.