opțiuni
  • info

7 definiții pentru furător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. (Rar) Care fură. 2. S. m. și f. Hoț. – Fura + suf. -ător.

furător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. II, 400 / Pl: ~i, ~oare / E: fura + -ător] 1 a (Șfg; rar) Care fură (1). 2 smf Hoț. 3 (Ent; reg; îc) ~-de-foc Molie (Oniscus murarius).

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător.

FURĂTOR, -OARE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. Noi nu sîntem furători de boi, Nici mocani furători de cai. SEVASTOS, N. 116. corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furător (rar) adj. m., s. m., pl. furători; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoare

furător (rar) adj. m., s. m., pl. furători; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoare

furător adj. m., s. m., pl. furători; f. sg. și pl. furătoare

Intrare: furător (adj.)
furător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furător
  • furătorul
  • furătoru‑
  • furătoare
  • furătoarea
plural
  • furători
  • furătorii
  • furătoare
  • furătoarele
genitiv-dativ singular
  • furător
  • furătorului
  • furătoare
  • furătoarei
plural
  • furători
  • furătorilor
  • furătoare
  • furătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furător, furătoareadjectiv

  • 1. rar Care fură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fura + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.