4 definiții pentru furlua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furlua vt [At: CREANGĂ, A. 99 / Pzi: ? / E: ctm fura + lua] (Fam) A furgăsi.

FURLUÁ, furiau, vb. I. Tranz. (Glumeț; format prin contaminarea lui «a fura» și «a lua») A șterpeli. Mai fiecare tovarăș al mieu furluase cîte ceva: unul mere domnești, altul pere de Rădășeni. CREANGĂ, A. 99.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURLUÁ vb. v. fura, însuși, sustrage.

furlua vb. v. FURA. ÎNSUȘI. SUSTRAGE.

Intrare: furlua
verb (VT109)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • furlua
  • furluare
  • furluat
  • furluatu‑
  • furluând
  • furluându‑
singular plural
  • furia
  • furluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • furiau
(să)
  • furiau
  • furluam
  • furluai
  • furluasem
a II-a (tu)
  • furiei
(să)
  • furiei
  • furluai
  • furluași
  • furluaseși
a III-a (el, ea)
  • furia
(să)
  • furia
  • furieie
  • furlua
  • furluă
  • furluase
plural I (noi)
  • furluăm
(să)
  • furluăm
  • furluam
  • furluarăm
  • furluaserăm
  • furluasem
a II-a (voi)
  • furluați
(să)
  • furluați
  • furluați
  • furluarăți
  • furluaserăți
  • furluaseți
a III-a (ei, ele)
  • furiau
(să)
  • furia
  • furieie
  • furluau
  • furlua
  • furluaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furlua

etimologie: