8 definiții pentru furișare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURIȘARE, furișări, s. f. Acțiunea de a (se) furișa și rezultatul ei. – V. furișa.
FURIȘARE, furișări, s. f. Acțiunea de a (se) furișa și rezultatul ei. – V. furișa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
furișare sf [At: CERNE, DM 99 / Pl: ~șări / E: furișa] 1 Strecurare pe nesimțite, pe furiș Si: furișat1 (1). 2 Pătrundere undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil Si: furișat1 (2). 3 (Muz) Notă melodică succedând unei note reale și urmată de o altă notă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURIȘARE, furișări, s. f. Acțiunea de a (se) furișa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furișare s. f., g.-d. art. furișării; pl. furișări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furișare s. f., g.-d. art. furișării; pl. furișări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furișare s. f., g.-d. art. furișării; pl. furișări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FURIȘARE s. fofilare, strecurare. (~ lui din cameră.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIȘARE s. fofilare, strecurare. (~ lui din cameră.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furișare, furișărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) furișa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fofilare strecurare
etimologie:
- furișa DEX '98 DEX '09