7 definiții pentru furcuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURCÚȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță.

FURCÚȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță.

furcuță sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / Pl: ~țe / E: furcă + -uță] 1-4 (Șhp) Furcă (1, 22) (cam mică) Si: (nob) furchiță (1-4), furcușoară (1-4), (nob) furcea (1-4). 5 (Reg) Furculiță (1). 6 (Reg) Furculiță (6). 7 Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. 8 Sârmă îndoită, crestată la vârf, care intră în alcătuirea undiței. 9 (Bot; reg; îc) -ța-Paștilor Viorele (Scilla bifolia). 10 (Bot; reg; îc) ~ța-rândunelei Lipicioasă (Viscaria vulgaris).

furcúță f., pl. e. Trans. Furculiță. O parte din copita caluluĭ, numită și maĭá.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furcúță s. f., g.-d. art. furcúței; pl. furcúțe

furcúță s. f., g.-d. art. furcúței; pl. furcúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURCÚȚĂ s. v. furculiță.

Intrare: furcuță
furcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcuță
  • furcuța
plural
  • furcuțe
  • furcuțele
genitiv-dativ singular
  • furcuțe
  • furcuței
plural
  • furcuțe
  • furcuțelor
vocativ singular
plural

furcuță

  • 1. Diminutiv al lui furcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: furchiță
  • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: furculiță
  • 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Furcă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09