6 definiții pentru furchiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURCHÍȚĂ, furchițe, s. f. (Pop.) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.

furchiță sf [At: ȘEZ. VII, 61 / Pl: ~țe / E: furcă + -iță] 1-4 Furcuță (1-4). 5 (Reg) Furculiță (1). 6 (Atm; reg; csnp) Andreaua gâtului. 7 (Reg) Semn făcut oilor pentru identificare Cf furcă (43).

FURCHÍȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.

FURCHÍȚĂ, furchițe, s. f. (Popular, rar) Diminutiv al lui furcă; furcă mică (de tors). S-o învețe la furchiță. HODOȘ, P. P. 192. [Femeia] o furchiță ș-o alege. ȘEZ. VII 61.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furchíță (pop.) s. f., g.-d. art. furchíței; pl. furchíțe

furchíță s. f., g.-d. art. furchíței; pl. furchíțe

Intrare: furchiță
furchiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furchiță
  • furchița
plural
  • furchițe
  • furchițele
genitiv-dativ singular
  • furchițe
  • furchiței
plural
  • furchițe
  • furchițelor
vocativ singular
plural

furchiță

  • 1. popular Diminutiv al lui furcă; furcuță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furcuță 2 exemple
    exemple
    • S-o învețe la furchiță. HODOȘ, P. P. 192.
      surse: DLRLC
    • [Femeia] o furchiță ș-o alege. ȘEZ. VII 61.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Furcă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09