9 definiții pentru furcărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furcărie sf [At: PAMFILE, I. C. 210 / Pl: n / E: furcă + -ărie] (Reg) Șezătoare la care se toarce cu furca (23) Si: furcă (27).

FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.

FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.

FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care participanții vin cu ceva de lucru. Rița îi făcuse lui Miai și un cîntec, schimbînd o variantă scurtată a Mioriței, pe care-l cîntau acum la furcării. CAMIL PETRESCU, O. I 138.

furcăríe f. (d. furcă). Șezătoare la care se toarce. V. clacă, zbor 3.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furcăríe (rar) s. f., art. furcăría, g.-d. art. furcăríei; pl. furcăríi, art. furcăríile

furcăríe s. f., art. furcăría, g.-d. art. furcăríei; pl. furcăríi, art. furcăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURCĂRÍE s. v. clacă, furcă, șezătoare.

furcărie s. v. CLACĂ. FURCĂ. ȘEZĂTOARE.

Intrare: furcărie
furcărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcărie
  • furcăria
plural
  • furcării
  • furcăriile
genitiv-dativ singular
  • furcării
  • furcăriei
plural
  • furcării
  • furcăriilor
vocativ singular
plural