10 definiții pentru fumoar fumuar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fumoar sn [At: DEX / V: ~muar / Pl: ~e / E: fr fumoir] Încăpere, mai ales lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma.

FUMOÁR, fumoare, s. n. Încăpere, mai ales lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Var.: fumuár s. n.] – Din fr. fumoir.

FUMOÁR, fumoare, s. n. Încăpere, mai ales lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Var.: fumuár s. n.] – Din fr. fumoir.

FUMOÁR s.n. Încăpere, mai ales pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Pron. -moar, var. fumuar s.n. [< fr. fumoir].

FUMOÁR s. n. încăpere pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. (< fr. fumoir)

FUMOÁR ~e n. Încăpere specială pentru fumat. [Sil. -moar] /<fr. fumoir

FUMUÁR s. n. v. fumoar.

FUMUÁR, fumuare, s. n. Încăpere, mai ales pe lîngă sălile de spectacol, în care se poate fuma. Ieșiră în fumuarul tixit și hăuind de glasuri. C. PETRESCU, C. V. 253. – Pronunțat: -muar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fumoár (-moar) s. n., pl. fumoáre

fumoár s. n. (sil. -moar), pl. fumoáre

Intrare: fumoar
  • silabație: -moar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumoar
  • fumoarul
  • fumoaru‑
plural
  • fumoare
  • fumoarele
genitiv-dativ singular
  • fumoar
  • fumoarului
plural
  • fumoare
  • fumoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumuar
  • fumuarul
  • fumuaru‑
plural
  • fumuare
  • fumuarele
genitiv-dativ singular
  • fumuar
  • fumuarului
plural
  • fumuare
  • fumuarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)