opțiuni
  • info

9 definiții pentru fugător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGĂTOR, -OARE, fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. – Fugi + suf. -ător.

FUGĂTOR, -OARE, fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. – Fugi + suf. -ător.

fugător, ~oare a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: fugi + -ător] 1 a (Rar) Fugaci. 2-5 smf, a (Rar) Fugar (1-4). 6-7 smf, a (Persoană) care fuge de frică Si: laș. 8 a (îvp; șfg) Fugitiv (1). 9 sm (Ind) Fir volant. 10 sn (Trs; șîs ~ de masă) Fâșie de pânză brodată, care se așază pe masă. 11 sf(Bot; reg) Atârnătoare (Zebrina pendula).

FUGĂTOR, -OARE, fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. (Fig.) Cernă fugătoare, Apă curgătoare, Să nu mă răpui Ci-adevăr să-mi spui Pe unde să trec Drumul să-mi aleg? TEODORESCU, P. P. 416. 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de întuneric... sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc. HOGAȘ, M. N. 176.

fugător a. care fuge repede: norocul fugător AL., viață fugătoare BOL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fugător (rar) adj. m., pl. fugători; f. sg. și pl. fugătoare

fugător (rar) adj. m., pl. fugători; f. sg. și pl. fugătoare

fugător adj. m., pl. fugători; f. sg. și pl. fugătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUGĂTOR adj. v. fugar, fugitiv, trecător.

fugător adj. v. FUGAR. FUGITIV. TRECĂTOR.

Intrare: fugător
fugător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugător
  • fugătorul
  • fugătoru‑
  • fugătoare
  • fugătoarea
plural
  • fugători
  • fugătorii
  • fugătoare
  • fugătoarele
genitiv-dativ singular
  • fugător
  • fugătorului
  • fugătoare
  • fugătoarei
plural
  • fugători
  • fugătorilor
  • fugătoare
  • fugătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fugător, fugătoareadjectiv

rar
  • 1. Care fuge mult sau repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fugar
    • format_quote figurat Cernă fugătoare, Apă curgătoare, Să nu mă răpui Ci-adevăr să-mi spui Pe unde să trec Drumul să-mi aleg? TEODORESCU, P. P. 416. DLRLC
  • 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fugitiv trecător
    • format_quote Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de întuneric... sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc. HOGAȘ, M. N. 176. DLRLC
etimologie:
  • Fugi + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.