9 definiții pentru fugit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGIT, -Ă, fugiți, -te, adj. Care a fugit, care a scăpat. ♦ (Substantivat) Dezertor, evadat, fugar. – V. fugi.

FUGIT, -Ă, fugiți, -te, adj. Care a fugit, care a scăpat. ♦ (Substantivat) Dezertor, evadat, fugar. – V. fugi.

fugit1 sns [At: MAT. FOLK. 67 / E: fugi] (Pop) 1-8 Fugă1 (1-8).

fugit2, ~ă [At: EMINESCU, N. 15 / Pl: ~iți, ~e / E: fugi] 1-12 smf, a Fugar (1- 12). 13 a (D. ochi) Îndreptat într-o direcție Si: pironit.

FUGIT, -Ă, fugiți, -te, adj. Care a fugit, care a scăpat. Dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Iacă, un țăran clăcaș pe moșia ce țin în posesie are să-mi facă treizeci zile de lucru și, în loc să fie acolo, se plimbă fugit. BOLINTINEANU, O. 447. Sub pădure grămădită Șeade lumea învelită, Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită (Casa). GOROVEI, C. 47. ♦ (Substantivat) Persoană care a fugit de undeva; dezertor, evadat, fugar. Vrun fugit din ocnă, care-ți sare-n drum. COȘBUC, P. I 253. Încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. ◊ Expr. A da bir cu fugiții v. bir.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUGIT s. evadat. (Un ~ din închisoare.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da bir cu fugiții expr. (pop.) a da înapoi în fața unor dificultăți.

Intrare: fugit
fugit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugit
  • fugitul
  • fugitu‑
  • fugi
  • fugita
plural
  • fugiți
  • fugiții
  • fugite
  • fugitele
genitiv-dativ singular
  • fugit
  • fugitului
  • fugite
  • fugitei
plural
  • fugiți
  • fugiților
  • fugite
  • fugitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fugit, fugiadjectiv

  • 1. Care a fugit, care a scăpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. DLRLC
    • format_quote Iacă, un țăran clăcaș pe moșia ce țin în posesie are să-mi facă treizeci zile de lucru și, în loc să fie acolo, se plimbă fugit. BOLINTINEANU, O. 447. DLRLC
    • format_quote Sub pădure grămădită Șeade lumea învelită, Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită (Casa). GOROVEI, C. 47. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Dezertor, evadat, fugar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vrun fugit din ocnă, care-ți sare-n drum. COȘBUC, P. I 253. DLRLC
      • format_quote Încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. DLRLC
etimologie:
  • vezi fugi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.