7 definiții pentru frustrator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustrator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: frustra + -ator] 1-8 (Persoană) care frustrează (1-4).

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant. (< fr. frustrateur)

FRUSTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. ~ător

frustrator a. Jur. făcut pentru a frustra, a eluda, a câștiga timp.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frustratór adj. m., pl. frustratóri; f. sg. și pl. frustratoáre

Intrare: frustrator (adj.)
frustrator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frustrator
  • frustratorul
  • frustratoru‑
  • frustratoare
  • frustratoarea
plural
  • frustratori
  • frustratorii
  • frustratoare
  • frustratoarele
genitiv-dativ singular
  • frustrator
  • frustratorului
  • frustratoare
  • frustratoarei
plural
  • frustratori
  • frustratorilor
  • frustratoare
  • frustratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frustrator, -oare frustratoare

etimologie:

  • Frustra + sufix -ator.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN