5 definiții pentru frustețe

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUSTEȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.

FRUSTEȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.

frustețe sfs [At: DN3 / E: frust + -ețe] 1 Naturalețe. 2 Simplitate. 3 Lipsă de eleganță și de rafinament.

FRUSTEȚE s.f. Însușire a ceea ce este frust. [< frust + -ețe].

frustețe s. f. Simplitate ◊ „Sentimentul pur, care vibrează în lucrările sale uneori cu gingășii și timidități sufletești autentice, alteori cu frusteți și decizii vag-pedagogice.” Cont. 4 VIII 67 p. 4 (din frust + -ețe; DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: frustețe
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frustețe
  • frustețea
plural
genitiv-dativ singular
  • frusteți
  • frusteții
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frustețesubstantiv feminin

  • 1. rar Însușirea de a fi frust. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Frust + sufix -ețe. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.