FRIȘCĂ¹ s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

frișcă¹ sfs [At: DA / E: nct] 1 Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2 Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnituiră la prăjituri.

FRIȘCĂ¹, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

FRIȘCĂ¹ s. f. Strat de smîntînă proaspătă care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu bătătorul, devine spumoasă. Prăjitură cu frișcă.

frișcă¹ sfs [Atestare: DA Etimologie: necunoscută] 1. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2. Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri.

FRIȘCĂ f. Smântână proaspătă bătută cu zahăr până se face spumă, folosită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. [G.-D. frișcăi] /Orig. nec.

frișcă f. cremă bătută. [Origină necunoscută].

fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.

prișcă^[1] sf vz frișcă

frișcă² (produs lactat) s. f., g.-d. art. frișcăi

frișcă¹ (produs lactat) s. f., g.-d. art. frișcăi

frișcă (produs lactat) s. f., g.-d. art. frișcăi