30 de definiții pentru freză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fre1 sf [At: IOANOVICI, TEHN. 301 / Pl: ~ze / E: fr fraise] 1 Unealtă așchietoare cu unul sau mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure Si: frezor1. 2 (Îc) ~-modul Freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 3 Mașină de frezat. 4 Frezmașină. 5 Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care rupe bucăți de pământ, le sfărâmă și le amestecă. 6 (Șîs ~ rutieră) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor.

fre2 sf [At: TELEOR, ap. TDRG. / Pl: ~ze / E: drr freza2] Pieptănătură bărbătească Si: frizură (1).

fre3 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 195 / Pl: ~ze / E: fr fraise] Guler dublu din pânză de in, cu mai multe pliuri, care se purta în sec. XVI-XVII Si: (înv) potgalț.

FRÉZĂ1, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor1. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care taie și mărunțește pământul. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru scarificarea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

FRÉZĂ2, freze, s. f. Pieptănătură bărbătească; frizură. – Din freza2 (derivat regresiv).

FRÉZĂ2, freze, s. f. Pieptănătură bărbătească; frizură. – Din freza2 (derivat regresiv).

FRÉZĂ3, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

FRÉZĂ1, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor1. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care rupe bucăți din pământ, le sfărâmă și le amestecă. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

FRÉZĂ3, freze, s. f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

FRÉZĂ1, freze, s. f. 1. Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax și avînd o mișcare de rotație; servește la prelucrarea metalelor, lemnului și a altor materiale dure. Parcă se cînta toată ziua aici, parcă fiecare strung sau freză și aparatele de sudură nu huruiau, nu scîrțîiau, nu produceau zgomote să-ți scrijelească urechea, ci aveau fiecare cîntecul lor. CĂLUGĂRU, O. P. 2. Frezmașină.

FRÉZĂ2, freze, s. f. (Familiar) Pieptănătură bărbătească; frizură. [Mama] ne vrea cu freza aranjată. SAHIA, N. 48. Îmi stricase freza, răvășindu-mi părul cu degetele nervoase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 258.

FRÉZĂ1 s.f. 1. Unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru făcut diverse tăieturi, roți dințate etc., alcătuită din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. Mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul. 3. Frezmașină. [< fr. fraise].

FRÉZĂ2 s.f. (Rar) Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI. [< fr. fraise].

FRÉZĂ3 s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. [< friza].

FRÉZĂ1 s. f. 1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. mașină de frezat. 3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise)

FRÉZĂ2 s. f. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI. (< fr. fraise)

FRÉZĂ3 s. f. pieptănătură bărbătească; frizură. (< friza)

FRÉZĂ1 ~e f. 1) Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri, folosită la prelucrarea materialelor dure prin așchiere. 2) Mașină de frezat. 3) Mașină agricolă formată dintr-un ax rotitor, prevăzut cu gheare sau cu cuțite, folosită la afânarea și la mărunțirea solului. /<fr. fraise

FRÉZĂ2 ~e f. Frizură bărbătească. /v. a friza

FRÉZĂ3 ~e f. înv. Guler plisat, purtat în trecut. /<fr. fraise

frizu sf [At: CONV. LIT. XLII, 149 / V: (nrc) frez~ / Pl: ~ri / E: fr frisure] 1 Freză2. 2 Tunsoare.

*frizúră f., pl. ĭ (fr. frisure). Barb. Peptănătură. – Vulg. freză. (Lung. Univ. 16 Ian. 1939; 4, 3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze

fréză (unealtă, frizură, guler) s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRE s. coafură, frizură, pieptănătură, tunsoare, (Ban.) cofîrță. (O ~ modernă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fréză (fréze), s. f.1. Unealtă așchietoare. – 2. Frizură, tunsoare bărbătească. – Fr. fraise „freză, unealtă”. Sensul al doilea este o confuzie cu frizură.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție

a o lua în freză expr. 1. a fi certat / mustrat cu asprime 2. a fi umilit / ridiculizat

Intrare: freză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fre
  • freza
plural
  • freze
  • frezele
genitiv-dativ singular
  • freze
  • frezei
plural
  • freze
  • frezelor
vocativ singular
plural